Pentru părinți tenisul poate deveni in scurt timp o experiență complexa si in multe cazuri aceștia sunt puși in situații in care au de luat decizii importante pentru copii lor. Dorința de a ajuta si de a fi alături de copilul tău, ca si in celelalte aspecte ale vieții lui, este puternica, alături de dorința ca acesta sa fie fericit si sa facă ceva ce îl bucura. 

Pe parcurs, apar multe întrebări si situații in care părinții nu știu cum sa procedeze si de multe ori se bazează pe instinct sau pe diverse sfaturi de la alte persoane. 

Un studiu interesant a descoperit ca sprijinul si implicarea părinților in viața unui sportiv sunt cruciale. Cu toate acestea, a arătat si ca o mare parte din stresul fizic si psihic pe care îl simt jucătorii de tenis este cauzat tot de părinți.   

Am stat de vorba cu psihologul AVH, Adrian Moroianu, despre implicarea parintilor in viata copiilor care aleg sa practice tenis si am formulat pentru dumneavoastra o lista de sugestii care aplicate, pot sa imbunatateasca relatia parinte-copil-antrenor:   

1. Concentrați-va, in mare parte, pe performantele din tenis in locul rezultatelor; 
2. Recompensați efortul/munca înaintea succesului, evitați sa recompensați doar rezultatele; 
3. Promovați perspectiva tenisului ca sport pregătitor pentru viată,  evitați transformarea tenisului in cel mai important aspect al vieții, înaintea dezvoltării; 
4. Ca părinte (in tenis) încercați sa înțelegeți si sa arătați empatie fata de presiunea emoțională si complexitatea sportului, in sine, evitați sa subestimați stresul cauzat de un sport individual ca tenisul; 
5. Dați copiilor sarcini si responsabilități care vor construi, in timp, încredere in sine si independent, evitați sa ii obișnuiți sa fie dependenți de voi; 
6. Asigurați-va ca experiența competitiva este una pozitiva, in principal prin perspectiva dezvoltării ca persoana. Subliniați importanta elementelor de sportivitate, etica, responsabilitate si atitudine pozitiva fata de ceilalți. Evitați sa lăsați ca antrenamentul si competițiile sa devina o experiență negativa pentru copilul vostru; 
7. Faceți clar copilului ca sunteți acolo pentru ei, daca au nevoie de ajutorul vostru,  evitați sa deveniți prea implicat in tenisul lor; 
8. Fiți pregătiți sa ascultați si sa învățați, evitați sa credeți ca știți totul despre tenis; 
9. Realizați ca alegerea participării in tenis este a copiilor voștri, la fel ca si alegerea de a nu mai participa; 
10. Singura așteptare pe care este recomandat sa o aveți in legătură cu participarea copilului in tenis, este ca practicarea acestui sport îl va ajuta sa devina o persoana mai buna. Orice altceva este un bonus. Evitați sa va asumați sau sa va așteptați ca rezultatul participării in tenis sa fie o cariera ca jucător profesionist; 
11. Arătați-va susținerea (financiara si morala), subliniind faptul ca sunteți fericiți ca îl puteți ajuta in drumul lui in tenis. Evitați dezvoltarea sentimentului de vinovăție apărut atunci când faceți copilul sa simtă ca va este dator pentru timpul, banii si sacrificiile pe care le-ați făcut; 
12. Arătați interes prin participarea ocazionala la antrenamentele si meciurile copilului. Evitați participarea la toate meciurile si/sau antrenamente; 
13. Comparați progresul copilului cu propriile obiective/abilități. Evitați comparațiile cu alți copii; 
14. Fiți pregătiți sa ajutați emoțional si sa oferiți încurajări, in special când copilul vostru se confruntă cu greutăți. Evitați pedepsele si blocarea afecțiunii si iubirii pentru a face copilul sa muncească mai mult sau sa încerce sa joace mai bine data viitoare; 
15. Încercați sa motivați copilul intr-un mod pozitiv. Un raport 5 – 1, comentarii pozitive fata de negative, este un mod corect de a acorda feed-back. Evitați motivarea folosind sarcasm sau cuvinte negative; 
16. Înțelegeți riscurile si căutați semnele stresului (lipsa somnului, hipercritica, tendința de a trișa).  Evitați sa fiți insensibili la exprimarea nesiguranțelor si fricilor copilului vostru; 
17. Înțelegeți ca intre voi si copilul vostru e nevoie sa existe si alte activități care sa va lege, si de multe ori este important sa luați pauze de la tenis . Evitați dezbaterile sau prea mult timp petrecut discutând despre tenis; 
18. Încurajați copilul sa practice si alte sporturi, sa dezvolte relații si sa facă alte activități. Evitați forțarea copilului sa practice doar tenis; 
19. Subliniați ca „daca câștigi sau pierzi, te iubesc la fel de mult”. Evitați sa va suparăți sau sa tratați copilul diferit când pierde; 
20. Spuneți in mod clar copilului vostru ca el joaca tenis si voi sunteți acolo pentru a-l încuraja, daca el vrea sa îl acompaniați. Evitați sa spuneți „Jucam astăzi”, ca si cum voi a-ti fi pe teren cu el; 
21. Stați pe tot parcursul meciului si arătați echilibru copilului nereacționând exagerat la situațiile pozitive si negative, si indiferent de scor, va interesează efortul depus. Evitați sa plecați de la un meci din cauza jocul nesatisfăcător al copilului; 
22. Realizați ca jucătorii de tenis de obicei au nevoie de spațiu atunci când pierd.  O bătaie pe umăr si un cuvânt simplu de încurajare este mai mult decât sufficient. Evitați sa forțați copilul sa discute cu voi imediat după o înfrângere; 
23. Faceți-va copilul sa se simtă valoros si întăriții stima de sine mai ales atunci când pierde. Evitați criticarea rezultatelor copilului; 
24. In urma unei înfrângeri, evidențiați faptul ca este doar un meci de tenis, oricât de rău ar fi rezultatul lumea nu se va termina cu asta. Evitați mustrările si abuzurile verbale sau de orice alt fel, in urma unei înfrângeri; 
25. Încurajați copilul sa își asume responsabilitatea pentru succesul si înfrângerea intr-un meci. Obiectivul principal este de a face ce știu mai bine, oricare ar fi condițiile. Evitați găsirea de scuze „terenul era ud”, „adversarul a avut noroc”, „arbitrii au greșit”; 
26. Puneți întrebări ca: „Cum a fost meciul? Cum ai jucat? Te-ai simțit bine?”. Acestea arata ca te interesează performanta si bucuria copilului, nu rezultatul. Evitați întrebări ca: „Ai câștigat? Cat a fost scorul?” atunci când copilul se întoarce de la un meci; 
27. Recunoașteți realizările copilului in tenis, dar păstrații cu picioarele pe pământ . Evitați sa le puneți pe un piedestal; 
28. Recompensați copilul pentru ce este ca om nu ca jucător de tenis. Evitați crearea unor legături intre premii speciale, privilegii, recompense externe cu rezultatele din tenis; 
29. Păstrați-va simțul umorului si încercați sa va simțiți bine când participați la activități legate de tenis. Evitați acțiuni negative sau critica exagerata. Controlul emoțional este necesar pentru a fi un părinte bun in tenis; 
30. Încercați sa arătați calm, relaxare si pozitivitate in timpul meciurilor. Evitați sa manifestați emoții negative si sa arătați nervozitate, supărare sau neplăcere pe marginea terenului; 
31. Recunoașteți si fiți generoși in aprecierea jocului adversarului copilului vostru. Evitați sa ignorați sau sa criticați adversarii copilului; 
32. Lucrați la a crea relații bune cu ceilalți părinți, in tenis, pentru a va putea ajuta reciproc. Evitați dezvoltarea unor relații defectuoase sau a va face „inamici” in rândul celorlalți părinți; 
33. Trăiți-va propria viată in afara tenisului. Amintiți-va de nevoile personale. Evitați sa retrăiți visele neîmplinite prin tenisul copilului; 
34. Înțelegeți ca antrenorul copilului vostru este o persoana calificata profesional pentru a-l ajuta pe acesta in mai multe feluri, si de asemenea a va oferi vouă informații despre tenis si cum puteți participa pentru dezvoltarea copilului. Evitați sa îl considerați pe antrenor un angajat sau un „aruncător de mingii” care are doar obiective profesionale pentru copilul vostru;
35. Stabiliți o linie clara de comunicare si întâlniți-va regulat cu antrenorul pentru a întreba despre evoluția copilului si pentru a stabili obiective împreună. Nu evitați sa va întâlniți si sa discutați cu antrenorul; 
36. Asigurați-va ca antrenorul are o perspectiva pozitiva asupra copilului vostru. Evitați sa acceptați ca antrenorul sa fie negativ sau sa fie orientat către rezultate si sa îl forțeze prea mult in antrenamente; 
37. Lăsați antrenorul sa decidă cat de mult sa se antreneze copilul vostru. Evitați critica, in cazul unui eșec, a timpului petrecut in antrenamente. In cazul acestora calitatea este mai importanta decât cantitatea; 
38. Rămâneți la rolul de părinte. Evitați sa deveniți antrenorul acestuia (indicații tehnice, tactice…).
Bucuresti
10
Însorit
MIERCURI